Cum afectează expunerea la soare pielea

 

Expunerea necontrolată la soare poate determina alterări ale ADN-ului celular, producând defecte genetice, mutații ce contribuie la dezvoltarea cancerelor de piele. 

În urma unui sondaj efectuat în 17 tări din Europa, 8 din 10 persoane spun că se simt mai atractive dacă au pielea bronzată  și doar 1 din 10 persoane folosesc măsuri de protecție solară. Rezultatele au fost prezentate în cadrul celui de-al 31-lea Congres European de Dermatologie din 2022. (https://eadv.org/2022/09/09/new-major-survey-finds-healthy-suntan-myths-persist-despite-warnings-about-skin-cancer-and-aging/) 

Nu există bronz sănătos. Culoarea brună pe care o capătăm în urma expunerii la soare reprezintă un mecanism de apărare. Prin producere de mai mult pigment, melanină, tegumentul încearcă să limiteze daunele determinate de radiațiile UV. 

Radiațiile UV(ultraviolete) fac parte din energia naturală produsă de către soare. UV se încadrează în spectrul luminii invizibile,  motiv pentru care nu le percepem cu ochiul liber, dar se resimt direct pe piele. 

Din spectrul electromagnetic al soarelui fac parte următoarele tipuri de radiații: 

UVA sunt radiații ce penetrează profund pielea , determinând degradarea ADN-ului celular. Contribuie la apariția bronzului, la îmbătrânire cutanată prematură, cresc riscul de cancer de piele, precum și de dezvoltare a reactiilor de fotosensibilizare. Acest tip de radiații sun prezente constant pe tot parcursul zilei, de-a lungul întregului an, indifernt de zona geografică, altitudine etc. UVA penetrează bariera de nori dar și geamul, ceea ce face importantă respectarea măsurilor de fotoprotectie inclusiv în perioadele înnorate, chiar și când stăm și la interior. 

Radiațiile solare de tip UVB sunt absorbite de straturile superficiale ale pielii, cauzând arsurile solare, insolație, fiind implicate și în dezvoltarea cancerelor cutanate. UVB stimulează producerea vitaminei D în piele, eliberarea de serotonină(hormonul fericirii). Sunt suficiente 15-30 minute de expunere la soare, în funcție de fototipul cutanat,  în primele ore ale dimineții, fără fotoprotecție, pentru producerea cantității necesare de vitamina D. Intensitatea UVB fluctueză în funcție de momentul zilei(după-amiaza intensitatea este foarte mare), de anotimp, de altitudine, în apropierea zonelor cu suprafețe lucioase (apa, nisipul și zăpada amplifică intensitatea radiațiilor UV prin reflectarea acestora), climat (temperat comparativ cu cel tropical). 

UVC nu sunt absorbite de suprafața terestă, ele fiind oprite de stratul de ozon. 

Solarul și lămpile UV utilizate pentru realizarea manichiurii semipermanente, emit UVA, dar și cantități mici de UVB. Expunerea frecventă cresc riscul de cancer de piele și accelerează procesul de îmbătrânire cutanată. 

Lumina albastră face parte din spectrul vizibil de lumină. Este emisă de către soare, dar si de gadgeturi (telefoane, laptopuri, TV etc). Acestea conferă aspectul de lumină albă strălucitoare atunci când privim razele soarelui. Pot determina hiperpigmentări, inflamație, îmbătrânire cutanată prematură, stres oxidativ cu deterioarea funcției de barieră cutanată. 

Lumina Infraroșie (IR) penetrează adânc în piele, producând căldură locală.  IR amplifică efectul nociv al UV asupra pielii, fiind un trigger pentru inflamație, deshidratare, degradarea colagenului și a elastinei. Astfel,  accelerează fotoîmbarânirea și agravează hiperpigmentațiile. 

FOTOÎMBĂTRÂNIREA CUTANATĂ 

Procesul de îmbătrânire cutanată este unul fiziologic, fiind influiențat de factori intriseci și extrinseci. Factorii interni sunt reprezentați de vârstă, de predispoziția genetică, dezechilibrele hormonale. Factorii externi ce accelerează îmbătrânirea cutanată sunt consumul excesiv de alcool, fumatul, dieta dezechilibrată, lipsa unui somn odihnitor, stresul, poluarea, expunerea la soare. 

Simptomele îmbătrânirii cutanate sunt apariția și adâncirea ridurilor, hiperpigmentări(pete de soare-lentigine), hipopigmentări (hipomelanoză), capilare sparte (telangiectazii), roșeață, piele uscată și ternă, subțiată, lipsită de elasticitate.  

LEZIUNI PRECANCEROASE 

Expunerea cronică la radiațiile solare și predispoziția genetică cresc riscul de a dezvolta leziuni cutanate cu potențial cancerigen. 

Keratoze actinice apar pe zonele expuse la soare, în special la persoane cu fototip deschis la culoare. Se manifestă clinic prin prezența unor macule rotund-ovalare, roșii sau brune, cu suprafața aspră, rugoasă. Au 3 stadii de evoluție, ultimul fiind considerat precursor al Carcinomului scuamocelular. 

Cheilita actinică este o afecțiune ce apare mai ales la buza inferioară, ca urmare a expunerii cronice la soare, dar și datorită fumatului, consumului cronic de alcool, infecții cronice. Se manifestă ca o zonă aspră, roșietică sau decolorată, care în evoluție devine indurată și poate ulcera. Persoanele cu cheratoză actinică au un risc crescut de a dezvolta un Carcinom scuamocelular al buzei. 

TUMORI BENIGNE ALE PIELII 

Keratoze seboreice sunt formațiuni cutanate  rotund-ovalare, reliefate, aspre, rugoase, de culoare brun-negricioasă, unele acoperite de o crustă cu aspect grăsos. Apar frecvent la nivelul trunchiului, dar și pe zone fricțiune, în pliuri. Printre factorii implicați în dezvoltarea lor, se numără și infecția cu virusul HPV. fumatul, sistemul imunitar, predispoziția genetică. 

Nevii melanocitari (alunițele) sunt formațiuni ce se dezvoltă din celulele melanocitare. Aceștia pot fi congenitali (prezenți de la naștere) și dobândiți. Cei din urmă apar de-a lungul vieții, fiind influiențați atît de predispoziția genetică, cât și de expunerile la soare. Alunițele care apar la vârsta adultă, dupa 30 de ani, nu trebuiesc neglijate, fiind considerate suspecte. 

CANCERELE DE PIELE INDUSE DE EXPUNEREA LA RADIAȚIILE ULTRAVIOLETE 

Cancerele de piele sunt determinate de creșteri anormale de celule. Persoanele cu pielea deschisă la culoare ce se ard cu ușurință, cele cu istoric personal sau familial de cancer cutanat au un risc mai crescut de a dezvolta. 

Există cancere melanocitare și non-melanocitare. Cele non-melanocitare se dezvoltă din straturile superficiale ale pielii, din epiderm, fiind localizate adesea pe zonele fotoexpuse. Din acestă categorie fac parte Carcinomul bazocelular (CBC) și Carcinomul scuamocelular. 

CBC este cea mai frecventă și blândă variantă de tumoră malignă a pielii, cu o evoluție îndelungată, excepțional metastazantă. Inițial se poate manifesta ca un mic nodul perlat, ce mimează un coș, sau ca o ulcerație ce nu are tendința la vindecare, sau ca o cicatrice albicioasă. 

CSC este mai agresiv prin invazia ganglionilor limfatici locoregionali și a potențialului metastazant. Clinic poate fi ca o formațiune verucoasă, aspră, sau ca o placă roșietică aspră, ce evoluează spre indurare și ulcerare. 

Melanomul malign este cel mai de temut cancer al pielii, având o incidență în creștere datorită subțierii stratului de ozon, a expunerii necontrolate la radiații solare naturale și artificiale (solar). Se dezvoltă din proliferarea anormală a celulelor melanocitare, care ne conferă pigmentul. Aspectul clinic poate mima o aluniță, apărînd fie pe o leziune preexistentă, fie, cel mai adesea, de novo. O leziune suspectă este considerată atunci când se identifică modificări de formă, culoare, dimensiune, reliefare, ulcerare. Nediagnosticat la timp, tumora are un potențial metastazant mare, punând în pericol viața pacientului.  

Conștientizează riscurile expunerii necontrolate la soare și fii responsabil. Sănătatea pielii tale este în mâinile tale, iar primul pas în a preveni efectele nocive ale soarelui este respectarea măsurilor de fotoprotecție.