CĂDEREA PĂRULUI

Podoaba capilară, prin aspectul ei, ne definește imaginea și felul în care ne percep cei din jur. O cădere a părului poate avea consecințe asupra stimei de sine, cu un impact important psiho-emoțional.  

Căderea părului sau calviția, cunoscută în termeni medicali ca alopecie, este o condiție des întâlnită în practica medicală dermatologică, afectând ambele sexe. 

În mod natural, pierdem zilnic aproximativ 100 de fire de păr. Acest lucru se datorează activității continue a ciclului de evoluție și creștere a părului. Firele de păr vechi sunt înlocuite de altele noi, prin succesiunea fazelor de creștere. 

Ciclul de evoluție al firului de păr: 

1. anagen: faza de creștere activă, marea majoritare a firelor de păr fiind în această etapă, într-o proporție de >85%. Rata de creștere a firului de păr este de aproximativ 1 cm pe lună. Lungimea firului de păr este dependentă de durata fazei anagen. Cu cât fiele de păr sunt mai scurte, cu atât faza de creștere este mai mică. La nivelul genelor, sprâncenelor, mâinilor și picioarelor, firele de păr sunt mai scurte, iar faza anagen este de aproximativ o lună. Pentru părul de la nivelul scalpului, poate dura între 2 și 6 ani. 

2. catagen: faza de involuție, firele de păr se opresc din creștere, foliculul pilos se micșorează; cuprinde 1-3 % dintre firele de păr; durează aproximativ 2-3 săptămâni,  

3. telogen: faza dormindă, de repaus, în care firele de păr sunt eliminate de altele noi, aflate deja în faza de creștere; durează 1-4 luni, aproximativ 10% aflîndu-se în această fază. 

Cauzele alopeciei: 

Alopecia este multifactorială, iar stabilirea cauzei este importantă pentru alegerea tratamentului adecvat. 

Factori genetici: Cea mai comună formă de cădere a părului este alopecia adrogenogenetică, având caracter ereditar. Anumite anomalii congenitale sau dobândite ale firului de păr.  

Modificări hormonale: fluctuațiile hormonale din sarcină și alăptare, menopauza, disfuncțiile tiroidiene. În sarcină se poate observa o stagnare a căderii părului, deoarece se prelungește faza anagen. Dar la câteva luni după naștere, se reactivează faza telogen și are loc o cădere mai abundentă a părului, revenind la ciclul de creștere anterior sarcinii. 

Patologii interne: anumite infecții, intervenții chirurgicale, patologii autoimune (tiroidita Hashimoto, anemia pernicioasă, vitiligo, alopecia areata), afecțiuni hepatice severe, alcoolismul cronic. 

Medicamente: chimioterapia, unele medicamente antihipertensive, antireumatice, anticoncepționale, antibiotice, retinoizi sistemici. 

Stresul: psihic și emoțional poate conduce la apariția și agravarea alopeciei. 

O dietă restrictivă poate determina deficite vitaminice și minerale, carență de fier, ce contribuie la subșierea și căderea parului. 

Caracter sezonier: Se poate remarca o accelerare a căderii părului primăvara și toamna. 

Vârsta: Odată cu înaintarea în vârstă, părul care cade nu mai este înlocuit în același ritm cu fire noi. În procesul de îmbătrânire foliculii piloși se micșorează, ciclurile creștere se scurtează, ducând chiar la oprirea producerii de fire noi, iar calitatea părului se modifică, firele devenind mai subțiri.  

Obiceiurile de îngrijire a părului: coafuri strânse, tratamente chimice(oxidanți, decoloranți, vopseluri, soluții de permanent), căldura excesivă (uscătorul de păr, placa de îndreptat, ondulatorul) pot deteriora părul și pot favoriza apariția alopeciei. 

Infecții ale scalpului: virale, bacteriene, micotice 

Patologii inflamatorii ale scalpului ce pot deteriora și distruge firul de păr.: Psoriazis vulgar, Dermatita seboreică, Lupus eritematos, Sclerodermia, Alopecia areata 

Tipuri de alopecii 

Alopeciile pot fi temporare, necicatriciale, și permanente. Cele din urmă având risc de atrofie a foliculului pilos, determinând pierderea ireversibilă a părului pe zonele afectate. în funcție de distribuție, pot fi localizate sau difuze.  

În general sunt asimptomatice, exceptând alopeciile din patologiile inflamatorii, care pot fi acompaniate de prurit, usturime locală. Există o condiție numită tricodinie, păr dureros sau dizestezie a scalpului, caracterizată printr-o senzație dureroasă, prurit, arsură, disconfort la nivelul scalplui. Aceasta poate fi asociată cu patologii de ordin psihiatric, cum ar fi anxietate și depresia, sau neurologice, prin alterarea nervilor periferici. 

A. Alopeciile tranzitorii, reversibile 

Effluvium anagen, în care faza de creștere a foliculului pilos este alterată, asociat în general cu medicația chimioterapică sau cu radioterapia, dar și cu patologii autoimune, cum ar fi Alopecia areata difuză, intoxicația cu metale grele. Firele de păr cresc din nou la 3-6 luni de la oprirea medicației incriminate. 

Effluvium telogen este o formă de alopecie difuză, caracterizată prezența unui număr mare de fire de păr în faza telogen. Poate să apară la 2-6 luni după un eveniment ce determină oprirea fazei de creștere. Există și forma cronică, fără o cauză anume. Dintre cauzele posibile menționez: un puseu febril, o intervenție chirurgicală, scăderea ponderală, o patologie recentă, infecții, stres psihologic, hemoragie, post medicamentos, modificări hormonale(postpartum, patologii tiroidiene), dieta restrictivă săracă în protetine, deficit de fier.  

Alopecia androgeno-genetică (AAG) poate avea o predispoziție genetică și este influiențată de anumite perturbări hormonale. Este un tip de cădere a părului ce respectă un anumit pattern. Astfel, forma masculină, numită și calviția hipocratică, afectează vertexul și zona fronto-temporală, gradul de afectare fiind apreciat conform scalei Hamilton, de la 1-7. AAG cu patern feminin afectează scalpul anterior, pe linia mediană, gravitatea fiind apreciată cu ajutorul scalei Ludwig. La femei poate fi parte integrantă a sindromului ovarelor micropolichistice, în asociere cu hirsutismul (pilozitate excesivă pe zone androgen dependente), acneea, obezitatea, amenoreea secundară. 

Anomaliile firului de păr pot fi congenitale sau dobândite, ca urmare unor patologii sau injurii (pieptănatul excesiv, tricotilomania-smulgerea părului, căldura excesivă a uscătorului de păr, oxidanți de păr). 

Alopecia areata (AA) sau pelada este o patologie autoimună a firului de păr ce se caracterizează prin apariția unor zone rotunde, ca trase cu compasul, lipsite în totalitate de fire de păr, unice sau multiple. Poate afecta orice zonă păroasă. În funcție de gradul de afectare distingem Alopecia areata totalis, pierderea totală a pilozității de la nivelul scalpului, AA universalis cu pierdera pilozității de pe toate zonele piloase (scalp, față, trunchi și membre). Evoluția este ondulantă putând să apară remisiuni spontane sau sub tratament, dar și recăderi sub influiența mai multor factori. Are o predispoziție genetică, este adesea asociată cu perturbări endocrine (Tiroidita autoimună, Anemie, Vitiligo) și cu atopia (dermatita atopică, febra fânului, astmul bronșic), stresul psihoemoțional este adesea implicat în apariția de noi pusee, poate fi asociată unor infecții.  

Tricotilomania se caracterizează prin zone de rarefiere a părului datorită smulgerii voluntare, fiind asociată cu patologii psihiatrice. Clinic se remarcă zone neregulate cu fire de păr rupte la diferite niveluri, uneori cu prezența de leziuni de grataj și cruste hemoragice pe suprafață. 

Anumite patologii inflamatorii ale scalpului, precum psoriazisul vulgar și dermatita seboreică, pot determina o cădere a părului pe zonele afectate, datorită inflamației cronice. 

Alopeciile asociate patologiilor infecțioase: Alopecia sifilitică apare în contextul sifilisului secundar, o boală cu transmitere sexuală cauzată de spirocheta Treponema pallidum. Clinic se prezintă sub forma unor mici zone lipsite de păr, neregulate, cu aspect ca "mâncat de molie". Tinea capitis, forma uscată, este o micoză ce afectează firul de păr și se caracterizează prin plăci mici alopecice, rotunde, eritemato-scuamoase, izolate sau confluate, creînd un contur policiclic, firele de păr fiind rupte la nivele diferite. 

B. Alopeciile permanente, cicatriciale 

Alopeciile cicatriciale determină distrugerea foliculilor piloși de către un fenomen inflamator sever și înlocuirea lor cu țesut fibros, cicatricial, ce duce la pierderea ireversibilă a firului de păr. 

a. Alopeciile cicatriciale secundare afectează firul de păr ca și consecință unor cauze: exogene: post-trauamtice, postchirurgical, postradioterapie, arsură locală; infecțioase: micoze inflamatorii, Favus, Herpes zoster, lupus vulgar (tuberculoza cutanată); autoimune: sarcoidoza, necrobioza lipoidică, morfeea localizată, reacția grefă contra gazdă, patologii buloase; neoplasme: cancere cutanate non-melanocitare (carcinom bazocelular și scuamocelular, limfoame cutanate), metastaze cutanate; ca urmare unor defecte de dezvoltare: boala Darier, nevul eidermic, incontinentia pigmenti, keratosis pilaris atroficans, epidormoliza buloasă. 

b. Alopeciile cicatriciale primare apar în contextul unor patologii inflamatorii ale scalpului, care afectează de la început foliculul pilos: 

Foliculita decalvantă: caracterizată prin eritem, inflamație și pustule centrate de firul de păr, prezența de fire în smocuri per orificiu folicular. Se presupune că apare ca răspuns imun anormal față de colonizarea cu  Stafilococus aureus, posttraumatic, ca urmare a unor anomalii ale ostiumului folicular.  Are o predominență la bărbații de vârstă medie. Adesea afectează vertexul, dar poate să apară pe orice zonă piloasă. 

Celulita disecantă: patologie cronică inflamatorie ca urmare a unui defect de cheratinizare ce determină ocluzia orificiului folicular. Ca și factor trigger este considerat răspunsul aberant la unele bacterii comensale. Poate afecta adesea vertexul și regiuen aoccipitală. Este mai frecventă la bărbații tineri, cu părul creț, fototipul 5 și 6. Debutează ca o foliculită simplă, cu dezvoltarea rapidă de noduli dureroși cu conținut purulent ce devin coalescenți, formând abcese, sinusuri și stricturi ce conduc către cicatrici distructive și pierderea permanentă a părului în zonele afectate. Este considerată ca parte componentă a tetradei ocluzive foliculare, alături de hidradenita supurativă, acneea conglobată, chistul pilonidal. Se mai poate asocia cu artrită și spondilatropatii. 

Lichen planopilaris: este o afecțiune inflamatorie ce afectează foliculii piloși de la nivelul scalpului, dar și din alte zone, cum ar fi pubisul, axilele. Clinic se manifestă prin eritem perifolicular și scuamă ca un manșon pe teca firului de păr, care progresează către placi ovalare, alb-scleroase, fine, lipsite în totalitate de fire de păr, cu periferia activă. În stadiile avansate plăcile devin colescente, creînd un contur neregulat, întrerupt de zone mici de fire de păr neafectat. Afectează predominant femeile adulte. 

Alopecia frontala fibrozantă: o varinată clinică a lichenului plano-pilar, ce afectează linia fronto-temporală, dar și sprâncenele. Adesea poate să apară la femei în perioada post-menopauzală, dar au fost raportate cazuri asociate utilizării cronice a unor produse cu factor de protecție solară, alergii de contact la unele produse cosmetice. 

Lupus eritematos discoid: boală autoimună ce se caracterizează clinic prin plăci bine delimitate, rotund-ovalare, inițial eritemato-scuamoase, pe suprafața cărora se dezvoltă dopuri cheratozice foliculare și o scuamă aderentă. În stadiile avansate, leziunile devin atrofice, depigmentate, cu telangiectazii mari pe suprafață și ostiumuri foliculare goale. Părul poate să crească din nou dacă tratamentul este insituit în fazele incipiente. 

Pseudopelada Brocq întâlnită la femei de vârstă medie. Este o afecțiune cronică, lent progresivã, de cauză necunoscută, cu debut insidios, cu una sau mai multe zone alopecice mici, care interesează de obicei vertexul și zona parietală. Plăcile alopecice au inițial aspect ca “mâncat de molii”, de culoare alb-rozie, care în evoluție confluează, căpătând o formă neregulată, tipică, de ”urme de pași pe zăpadă”, iar tegumentul devine atrofic, alb porțelaniu, ușor subdenivelat. 

Diagnosticarea alopeciilor 

1. Diagnosticul poate fi stabilit cu ușurință în urma unei anamneze amănunțite și a evaluării clinice. 

 2.Pentru a crește acuratețea de diagnostic se indică examinarea tricoscopică, ce presupune evaluarea cu dermatoscopul a scalpului și a aspectului firelor de păr. Tricoscopia digitală oferă informații calitative și cantitative cu privire la firele de păr. Permite măsurarea densității firelor de păr pe cm 2și cuantifică raportul dintre faza anagen și telogen prin analiza automată a imaginilor digitale. Stocarea acestor date și a fotografiilor permite o evaluare mai precisă a evoluției bolii și a eficienței terapeutice. 

3. În funcție de tipul alopeciei, se poate indica pull test-testul smulgerii (spre exemplu, în alopecia areata, firele de păr se smulg cu ușurință de la periferia plăcii), examinarea cu lampa Wood utilă în excluderea micozelor scalpului, examene bacteriologic și micologic, examen coproparazitologic, sumar de urină, teste de sânge. Explorările paraclinice au ca scop identificarea unei posibile cauze. 

4. Biopsia cutanată pentru confirmarea diagnosticului, mai ales în cazul alopeciilor cicatriciale. 

5. Testare gentică oferă înformații ce indică existența unei relații între profilul genetic al unui pacient și modul în care acesta ar răspunde la diferite tipuri de tratament. Oferă opțiuni de tratament personalizat atât cu preparate topice, cât și sistemice. Testul se efectuează prin prelevarea unei probe de salivă, datele sunt prelucrate într-un laborator de specialitate. Pe seama rezultatului se obține un tratament țintit, specific pacientului. Practic poate ajuta la trierea tipurilor de tratament pe care pacientul le-ar putea încerca înainte de a se găsi opțiunea care să îî garanteze un rezultat optim. 

 Opțiuni de tratament  

Tratamentul depinde de tipul alopeciei și de etiologie. 

În prezent există pe piață o gamă variată de produse dedicate căderii părului, de la șampoane, spray-uri, loțiuni, suplimente orale. Acestea au scopul de a stimula regenerarea firului de păr. Nu de puține ori pacienții vin dezamăgiți de rezultate, ceea ce se poate datora faptului că nu au un tratament țintit cauzal, dar și diagnosticului incorect. 

Pe lângă aceste produse pot fi indicate și preparate medicamentoase cu administrare topică și sistemică, adaptat tipului  de alopecie. 

Terapii actuale, inovative, vin în completarea planului de tratament pentru a obține rezultate satisfăcătoare și de durată. Astfel, în cabinet, pot fi efectuate diverse proceduri moderne și complexe ce au ca scop stimularea microcirculației scalpului, hrănind astfel bulbul pilos. Dintre aceste terapii menționez: 

a. mezoterapia scalpului: presupune injectarea de cocktailuri cu vitamine, aminoacizi, minerale, peptide, polinucleotide, exozomi 

b. dermapen: efectuarea de pasaje succesive la nivelul pielii scalpului cu un dispozitiv prevăzut cu microace, ce creeaza mici canale prin care pot fi difuzate substanțe cu efect nutritiv,precum cele utilizate în mezoterapie 

c. PRP(terapia cu plasmă proprie îmbogățită)/terapie Vampir: se realizează prin injectarea sau difuzarea plasmei proprii pacientului, obținute după centrifugarea unei probe de sange. Este bogată în factori de creștere ce stimulează regenerarea și creșterea firului de păr. 

d. terapia cu lumină LED: stimulează foliculii piloși și microcirculația de la nivelul scalpului. 

e. laserul thulium -un laser fracțional ce creează mici canale pe suprafața pielii prin care sunt vehiculate anumite molecule cu substanțe active 

f. transplantul de păr: dedicat îndeosebi alopeciei androgeno-genetice. Poate fi efectuat și în formele de alopecie cicatricială, dar este necesară o perioadă de inactivitate a bolii de cel puțin 1 an. 

g. manevre chirurgicale: reducerea scalpului prin excizarea unei porțiuni, lambouri, expansiune de țesut. 

Tratamentul este individualizat în funcție de tipul de cădere a părului, de etiologie dar și de necesitățile pacientului. Rezultatele nu apar imediat, ci după câteva luni, indiferent de opțiunea de tratament. Cu cât tratamentul este instituit în fazele incipiente ale bolii, cu atât rezultatele sunt mai satisfăcătoare. 

Sfaturi generale pentru a preveni căderea părului: 

a. Usucă natural părul sau folosește uscătorul de păr cu aer rece. 

b. Minimizează procedurile chimice, decolorările, vopsitul frecvent. 

c. Aranjează-ți părul într-un mod cât mai lejer, evitând tracțiunea excesivă. 

d. După spălare tamponează părul cu prosopul, evită frecarea și răsucirea lui. 

e. Urmează o dietă echilibrată bogată în substanțe nutritive, minerale, antioxidanți. 

f. Manageriază stresul, evită situațiile conflictuale. Gasește o manieră de a te relaxa prin citit, practicarea unor sporturi, plimbări în aer liber. 

g. Ai grijă de odihna ta. Lipsa de somn poate avea consecință dezechilibre importante în întregul organism, dar pot favoriza și căderea părului. 

h. Manageriază prin medicul de familie sau medicul specialist patologiile pe care le asociezi. 

Dacă te confrunți cu căderea părului, consultul dermatologic este crucial în stabilirea diagnosticului și a tratamentului potrivit. Multitudinea de factori cauzali și de forme clinice fac ca alopecia să fie o patologie complexă ce necesită a fi abordată cu seriozitate. Tratamentul instituit la timp poate să prevină apariția unor complicații pe termen lung, mai ales în cazul alopeciilor cicatriciale.